Iarna a venit la început de primăvară… Suficient pentru a mă deprima. Între timp, Gazeta SF a reapărut sub bagheta criticului Cătălin Badea -Gheracostea, numărul 13 din CSF (Colecția Science Fiction) este disponibilă pentru comenzi, un număr extraordinar, și ninge…
Anul în care am intrat, cu speranțe și cu dorințe de ameliorare a stării generale, mi-a adus, chiar de la început, câteva surprize plăcute. Prima, și care a contat enorm pentru vanitatea mea de creator de universuri din pana de scris, a fost cea de acceptare ca membru în Societatea Scriitorilor Bucovineni. Am mai spus-o și-o mai spun, înseamnă enorm pentru mine.
O
altă surpriză plăcută, de data asta ca cititor, a fost să
descopăr romanul Dragoste
păcătoasă
(1Print,
2020) al
tânărului (ca scriitor) Cristinel
Vasilcău.
Două sute cinzeci și șapte de pagini în care autorul creionează,
într-un univers imaginar, dar totuși aproape și localizabil, fără
a modifica paradigma discursivă, eterna temă a iubirii. De data
asta plecând de la axioma
o
fată iubea un băiat.
Ideea
centrală a volumui este simplă. În perioada interbelică, în
1919, o văduvă se îndrăgostește de preotul satului (așezarea
imaginată undeva pe lângă Hârlău), căsătorit. De asemenea
preotului începe să nutrească la rându-i sentimente față de
Safta lu’ Pogonete, eroina romanului. Discursul literar al acțiunii
este de cele mai multe ori cel așteptat, dar surprinde prin
dezvoltarea interioară a personajului feminin principal, care în
cele din urmă, deși autorul lasă un final deschis al acțiunii, se
complace într-o formă de mimetism social. În ciuda unor mici
stângacii de discurs, scuzabile acceptând faptul că romanul este
un debut al autorului, romanul
Dragoste
păcătoasă
merită
citit.
O
particularitate aleasă intenționat de către autor, este folosirea
graiului
moldovenesc, piperat cu arhaisme și accente ardelenești. Tehnica nu
este nouă, și a fost îmbrățișată de mai mulți autori suceveni
precum Grațiela
Țurțu
(romanul Rădăcini
(Cygnus,
2018) se apropie de Dragoste
păcătoasă ca
formă și limbaj, îndepărtându-se prin accentul autobiografic și
poziționare temporară în contemporanitate), Gabriela
Teișanu
(povestirea Cât
a fost vara de lungă)
, Mariana
Bilic
(povestirea Anița),
Ovidiu
Donisă
(povestirea Povesti
di povești)
– toate
povestirile date ca exemplu fac parte din
volumul colectiv HB-Scrisuri
II – O antologie a Clubului de Inițiativă Literară (Cygnus,
2015) – , sau
romanul La
crîșma lu’ Ilie – zburătăcind prin multivers
(Cygnus, 2017) de Mircea
Nanu – Muntean.
Personal
sper ca tânărul
autor, pensionat între timp, Cristinel
Vasilcău să
continue a pune pana pe foaie în slujba literaturii, își va eleva
scriitura (lucru care vine odată cu munca) și poate îl voi întâlni
la activitățile organizate de instituțiile culturii scrise și, de
ce nu, la acțiunile organizate de Clubul
de Inițiativă Literară.
Azi, 13 ianuarie, în cotidianul Crai Nou, am început rubrica permanentă, bilunară, Clubul SF&F.
Voi încerca în cadrul acestei rubrici o radiografiere a fandomului românesc, prin ochii unui provincial. Rubrica a debutat printr-o analiză a volumului tinerei autoare Adina Ailoaiei, Studenta nevorbită – Perspective în receptarea SF&F (editura Cygnus, 2019).
Doresc să mulțumesc pentru oportunitate directorului cotidianului, jurnalistul-poet Liviu D. Clement.
11 ianuarie 2021 pentru mine va fi zi de sărbătoare. Comitetul de conducere al Societății Scriitorilor Bucovineni (SSB) a anunțat în cadrul unei ședințe, validarea de noi membri. Alături de mine au intrat în rândurile SSB: Emanuel Iavorenciuc, Lucian Ioniță, Constantin Târziu, Gabriel Cheroiu, Niculai Strugariu, Elena Pintilei și Sebastian Cătănoiu.
Un articol detaliat despre SSB, despre în începuturi, vă recomand un articol scris de jurnalistul Ion Drăguşanul.
Mie nu-mi mai rămâne decât să mulțumesc comitetului de conducere al Societății Scriitorilor Bucovineni, format din Alexandru Ovidiu Vintilă, președinte; Cezar Straton, vicepreședinte; Paraschiva Abutnăriței, secretar.