Ieri mi-a sosit cel mai nou roman al scriitorului George Lazăr. Este super fain. M-a prins prin descrierea tehnologiei informatice din secolul trecut, dându-mi un sentiment încercat în povestirea Balada cavalerului programator (Omohom. Fictiuni speculative – Cristian Tudor Popescu, ed. Polirom, 2000), cu eroi tineri, în genul eroilor copii folosiți de Cicerone Sbanţu, şi o poveste care atrage, plecată de la banal spre accelerare.
La un moment dat aveam impresia că este vorba, prin tema abordată de către autor, de o dezvoltare a textului apărut în Călatorii în timp. Antologie de povestiri SF– (Antuza Genescu (antolg.), Nemira, 2013), volum pe care, recunosc, nu l-am citit. Mărturisirea de la final a autorului m-a lămurit. Tema a fost folosită pentru o proză scurtă, pentru antologie, dar a prins viața proprie.
Tot pe parcursul lecturii, în cursul desfășurării acțiunii, aveam la un moment dat că George Lazăr intenționează să nu respecte promisiunea făcută, şi anume că nu va mai lăsa finaluri deschise. nu a făcut asta, dar mai bine îl lăsa deschis :). Adică finalul m-a făcut să mă dau cu capul de… carte.
Deocamdată acestea sunt gândurile la rece. O recenzie în următorul număr al revistei Gazeta SF. Vă recomand să achiziționați volumul pentru că sigur nu veţi regreta. După Adnana (Florentin Haidamac, Cygnus – 2013), încă un volum bun cu temă hard sci-fi.
Puteți procura cartea de pe elefant.ro. Fier vechi – George Lazăr, Eagle Publishing House, 2014
1 Comments.