Fotografie de pe pagina de facebook a editurii Nemira
L-am cunoscut pe insulă în 2006. Am avut de-a face cu firea lui impulsivă, într-un situaţie ce a rămas de pomină în amintirea insularilor.
Ne-am reîntâlnit, am glumit, ne-am certat şi am legat o relație profundă de amiciție. Ne apelam cu Ţărane… Am vorbit cu el acuma o lună – două, la telefon, când a ieşit din spital, şi spunea Mai trimite-mi ce faceți la Suceava. Hai că mai scriu despre… Avem treabă. Vreau să scot o caret… Nu mor caii când vor câinii.
Şi azi, când m-am întors din vârf de munte, vestea m-a izbit…
Odihnește-te în pace Ştefan Ghidoveanu!
Frumos spus, trista poveste. Si pare inca atat de prezent in vietile noastre, ca e ireal.
Dumnezeu să-l odihnească!