Am trecut prin scurta prezentare a debuturilor. Acuma voi trece la bani mărunți, cum s-ar zice. Adică voi prezenta opinii personale despre fiecare din debutanţii Gazetei SF. Cronologic voi începe cu Alexandru Andronic (Alexandru Ioan Andronic).
Cum mai spuneam, acesta a debutat cu Necromat. Mircea Coman spunea despre Necromat că este o construcţie de remarcabil contrast. Avem în faţă o compoziţie bună, chiar dacă pare a împrumuta destulă substanţă de la o franciză nonliterară în analiza dumnealui sub titlul Speculaţiuni pe zăpadă, pe excelentul blog-fanzin, ciobit puţin, Scifientland.
Alexandru a fost primul debutant al proaspetei pe atunci, Gazeta SF. O povestire fantasy, ce aducea oarecum a Tăişul sabiei, cu mult ser. Recomandarea o făcuse Bogdan S. Popescu, director tehnic în acea perioadă, relația lor fiind din USV, unde Bogdan fusese oarecum angajat şi Alexandru student de acela pe care colegii îl caută din ochi la examen. Litere. Americănească. L-am cunoscut după ce numărul a fost lansat şi am discutat. După vreo jumătate de oră nici nu mă mai prefăceam că aş înţelege ce vorbeşte omul din faţa mea. Era doldora cunoştinţe de fantasy. O enciclopedie vie. Şi până la discuţia cu omuleţul aveam impresia că mai ştiu câte ceva legat de sword and magic, adică la ce mă gândeam eu că se limitează fenomenul acesta.
Pe lângă faptul că îl simţeam că se chinuie să vorbească în română, nu din ipocrizie ci deoarece omul citea şi scria în această limbă extraterestră pentru mine, îi urmăream revolta vis-a-vis de traducerea anumitor termeni în puţinele romane traduse în română plus argumentarea. Eu îl credeam pe cuvânt. Atunci mi-am dat seama că sunt varză şi lipsit total de cunoştinţe. L-am rugat să-şi expună părerile într-un articol al revistei ce se contura. A ieşit opinia denumită Radiografie asupra genului fantasy, publicat în numărul 3/februarie 2011.
Târziu, undeva prin vara 2011, l-am invitat la o şedinţă a Clubului SF Cygnus-Quasar, în care tema era fantasy. Eu, Mircea, şi restul oamenilor, practic am tăcut două-trei ore. Am tăcut şi am luat notiţe. Omul vorbea cu un patos şi ne explica fenomenul, cultura, ideile de la origini până în prezent a genului, autori traduși şi alții mult mai valoroși încă neajunși pe a noastă piață a cărții, încât a doua zi mi-am procurat o valiză de literatură de gen. Şi nu glumesc.
Ultima dată când am vorbit cu nenea, lucra la ceva în domeniul ficțiunii speculative şi preda engleza într-un liceu rădăuţean. Eu sper că le vorbea despre fantasy!
1 Comments.